„Numai popoarele care au mame vrednice progresează: când la un popor a decăzut maternitatea, la nimic nu folosește cealaltă educație. Decăderea mamei este începutul decăderii unui popor.” (Autor necunoscut)
Moldoveanca
de Ioan Alexandru
Pe trepied desculță-n războiul de țesut
Întreagă-n miezul nopții se frământa
A prins pe fir o pasăre din zbor
Și nu-i da drumul până o încântă
I-alege-nfățișarea dintre nori
Să-și potolească zbaterea fierbinte
Și n-o slăbește-n pogorârea ei
Până-n cenușa sa de oseminte
Pe fața casei împlântat adânc
Cu tălpile greoaie și bondoace
Războiul toarce soarele din oi
Și-n clopote de aur îl preface
Pe laiță roata pruncii dezveliți
Îi dogorește râvna din lucrare
Suveica tot podește pe pământ
Steaua din cer cu steaua din sudoare
Când cele două lacrimi istovesc
Noaptea pe cer și lampa de la grindă
Femeia stoarsă de un nou născut
În pleoapa zilei gata-i să se-aprindă
La răscruce cu Hegel, „Știința logicii” și alte copilării... 