Definirea = operaţia logică prin care redăm caracteristicile unui obiect sau noţiuni, caracteristici ce-l deosebesc de toate celelalte obiecte sau noţiuni. Definirea e una din cele mai importante operaţii logice şi e o condiţie indispensabilă a oricărui raţionament corect.
Definiţia constă în reconstituirea noţiunii, astfel încât să fie precizate extensiunea (sfera) şi intensiunea (conţinutul) acesteia.
Structura definiţiei:
1. definitul (A) numit şi definiendum sau obiectul definiţiei, adică ceea ce trebuie definit (termen sau noţiune).
2. definitorul (B) numit şi definiens, adică ceea ce se utilizează pentru a preciza obiectul definiţiei (exprimă caracteristici definitorii);
3. relaţia de definire se notează cu semnul ,,=df“ şi se citeşte ,,este identic prin definiţie“.
Formula A = df B redă structura generală a oricărei definiţii, iar definiţia este corectă dacă între A şi B există un raport de identitate. (Ex: Pătratul = dreptunghiul cu toate laturile egale).
Corectitudine în definire
1. Regula adecvării definitorului la conţinutul definitului: definiţia nu trebuie să fie nici prea largă, nici prea îngustă (raportul de identitate între definit şi definitor nu trebuie să se transforme într-un raport de ordonare sau de încrucişare).
Abateri de la această regulă:
- dacă termenul definitor este supraordonat termenului definit, atunci definiţia este prea largă.
Ex: Văzul = df facultatea de a distinge corpurile. (Platon)
- Dacă termenul definitor este subordonat termenului definit, atunci def. este prea îngustă.
Ex: Soldatul este un om care acţionează în cadrul armatei şi care are pregătire militară.
Matematica = df știința care studiază operațiile cu numere și proprietățile lor.
- Dacă definitorul şi definitul sunt termeni încrucişaţi, def. este pe de-o parte prea largă şi, pe de altă parte, prea îngustă.
Ex: Ziaristul = df omul care publică în gazetă. => Este prea largă deoarece există și persoane care publică în gazetă fără să fie ziariști, și este prea îngustă, deoarece sunt persoane care nu publică în gazetă, dar lucrează în domeniul mass-media și, deci, pot fi ziariști.
2. Definiţia trebuie să prevină viciul circularităţii (eroarea cercului vicios), adică termenul definitor nu trebuie să conţină termenul definit (A să nu fie definit prin A).
Ex: Agricultura = df Activitatea agricultorului.
Biologia = df știința care studiază procesele biologice.
3. Definiţia trebuie să fie afirmativă, adică definitorul trebuie să spună cum este definitul şi nu cum nu este acesta, deoarece ar constitui o sursă de confuzii.
Contraex: Linie curbă = df acea linie care nu este nici dreaptă și nici frântă.
(Linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile. Cotitură în formă de arc, concav sau convex).
Omul = df ființă care nu este nici înger, nici demon.
4. Definiţia trebuie să fie clară şi precisă (inteligibilă), adică să nu fie exprimată în limbaj echivoc, obscur sau figurat şi să nu se complice fără rost. (Definitorul trebuie să cuprindă doar acele note care individualizează definitul, fără să caute să-l descrie pe larg.)
Contraex: Meseria = df brățară de aur.
Norma = df lege fundamentală.
5. Definiţia trebuie să fie consistentă, adică nu trebuie să intre în contradicţie cu alte definiţii şi propoziţii din interiorul unui sistem de propoziţii, deja acceptate ca şi corecte.
Lupșa, Elena; Bratu, Victor; Stoica, Maria Dorina – „Logică și argumentare”, Manual pentru clasa a IX-a, Ed. Corvin, Deva, 2004.
La răscruce cu Hegel, „Știința logicii” și alte copilării... 