Termenii

Obiectul cunoașterii poate fi:

– extern (real) – animale, plante, substanțe chimice etc.

– intern (ideal) – idei, numere, figuri geometrice etc.

Noțiunea obiectului sau a clasei de obiecte = cunoașterea dobândită prin caracteristic, proprietăți, însușiri, înțelesuri. –>Fiecărei noțiuni îi corespunde o anumită mulțime de obiecte.

Un termen = un cuvânt sau un grup de cuvinte prin care se exprimă o noțiune, respectiv înțelesul termenului și care se referă la unul sau mai multe obiecte despre care se afirmă noțiunea în cauză.

=> Structura unui termen:

– componenta cognitivă: noțiunea;

– componenta lingvistică: cuvântul sau grupul de cuvinte;

– componenta ontologică: mulțimea de obiecte.

În plan mintal vorbim de înțelesul termenului, care constituie intensiunea termenului sau conținut, iar în plan real vorbim de referința termenului, adică obiectele despre care se afirmă noțiunea corespondentă, ceea ce reprezintă extensiunea termenului sau sfera termenului.

Intensiunea unui termen este constituită din proprietățile obiectelor care formează extensiunea termenului.

Extensiunea unui termen este formată din totalitatea obiectelor ale căror proprietăți constituie intensiunea termenului.

CLASIFICAREA TERMENILOR

A. După intensiune:

1. Termeni absoluți sau termeni relativi:

absolut = numai dacă se aplică obiectelor din extensiunile lor considerate separat: planetă, obiect, culoare, zăpadă etc.

relativ = în cazul în care termenul desemnează o relație ce se stabilește între două sau mai multe obiecte: unchiul meu, mai mare decât, soț – soție, sinonim, gen – specie.

2. Termeni abstracți sau concreți:

abstract = numai dacă desemnează însușiri, proprietăți sau relații ca elemente de sine stătătoare, independente de obiectele cărora le revin aceste însușiri: frumusețe, răutate , roșeață, claritate etc.

concret = desemnează obiecte, însușiri sau proprietăți caracteristice acestora, relații între obiecte: număr, om, frumos, roșu, generos etc.

3. Termeni pozitivi sau negativi:

pozitiv = indică prezența anumitor însușiri: coerent, prietenos, moral, monedă, președinte.

negativ = indică absența unor proprietăți: incorect, orb, imoral, șchiop etc.

4. Termeni simpli sau compuși:

simplu = în cadrul unui sistem de discurs, un termen este simplu numai dacă deține rolul de noțiune primară: autoturism, manual, propoziție, punct etc.

compus = termeni derivați în baza noțiunilor primare: autoturism de teren, manual de logică, propoziție cognitivă etc.

B. După extensiune:

1. Termeni vizi sau nevizi:

vid = extensiunea sa nu conține niciun obiect: termeni logic vizi: cel mai mare număr prim, pătrat rotund, infractor nevinovat; termeni factual vizi: centaur, sirenă, balaur cu șapte capete.

nevid = extensiunea sa conține cel puțin un obiect: cal, caiet, sincer, frumos.

2. Termeni singulari sau generali:

singular = se referă doar la un singur obiect: Colegiul Național Pedagogic din Sibiu, Organizația Națiunilor Unite, Mihai Eminescu, Franța, autorul „Amintirilor din copilărie”etc.

general = extensiunea termenului conține cel puțin două obiecte: oraș, carte, creion, pădure, televizor, gumă de șters etc.

3. Termeni colectivi sau distributivi:

colectiv = obiectele din extensiunea sa sunt colecții de obiecte, așa încât proprietățile ce revin colecției nu revin și fiecărui membru al colecției: armată, pădure, bibliotecă etc.

distributiv = dacă fiecare caracteristică din intensiunea termenului revine fiecărui obiect din extensiune: pom, mamifer, cană, bucurie etc.

4. Termeni vagi sau preciși:

vag = numai dacă nu se poate decide cu certitudine pentru orice obiect dacă face parte sau nu din extensiunea termenului: tânăr, frumos, bun etc.

precis = în cazul în care există posibilitatea deciziei pentru orice obiect dacă face parte sau nu din extensiunea termenului: pătrat, fotografie, perete etc.

Bibliografie:

Lupșa, Elena; Bratu, Victor; Stoica, Maria Dorina – „Logică și argumentare”, Manual pentru clasa a IX-a, Ed. Corvin, Deva, 2004.